English Español Français Deutsch Italiano Český Polski Русский Română Українська Português Eesti 中文 日本

Cunoștințe contemporane despre Dumnezeu, evoluție și sensul vieții umane.
Metodologia dezvoltării spirituale.

 
Libertatea voinţei
 

Învăţăturile Originale ale lui Isus Cristos/Libertatea voinţei


Libertatea voinţei

Cineva se poate întreba: de ce a permis Dumnezeu să fie inclus în Noul Testament material cu un conţinut eronat ?

Răspunsul este următorul: unul din principiile cele mai importante ale lucrării lui Dumnezeu în educaţia noastră este de a ne da libertatea voinţei, altfel spus, dreptul de a ne alege singuri drumul în viaţă. Vrei să vii la Mine? Dacă da, atunci vino! Ia‑Mă de mână, am să te ajut! Dacă vrei să mergi în direcţie opusă — poţi, bineînţeles, dar, oricum, încearcă să Mă găseşti. Îţi voi aminti mereu de Mine…

Direcţia în care omul aspiră cu mintea şi conştiinţa sa reprezintă o indicaţie clară pentru Dumnezeu despre cum să ajute această persoană. Pentru a avea posibilitatea de a aplica acest principiu, Dumnezeu îngăduie ca informații ispititoare să fie incluse chiar și în cărțile Sfinte care descriu Calea Adevărată.

Putem considera acestea ca lecţii de psihologie date de Marele Învăţător. Aceste lecţii includ teste frecvente care atestă cât de mult am avansat spiritual, la nivelul dezvoltării intelectuale şi etice.

Referitor la cele afirmate mai sus, este cazul de a oferi câteva citate din Noul Testament. Primul este din Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel (6:12): “Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos…”

Acelaşi lucru l‑a afirmat şi Isus: “Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala” (Matei 18:7).

Principiul libertăţii de a alege implică “revizuirea” periodică a rezultatelor fiecărui stadiu din cadrul procesului educaţional, în locul folosirii sistemului de pedeapsă şi răsplată pentru fiecare decizie luată de o persoană. Pentru a ilustra această idee, Isus a spus pilda semănătorului (Matei 13:24‑30):

“Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. Robii stăpânului casei au venit şi i‑au zis: <Doamne, n‑ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are, dar, neghină?> El le‑a răspuns: <Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.> Şi robii i‑au zis: <Vrei, dar, să mergem s‑o smulgem?> <Nu>, le‑a zis el, <ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi‑le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: ‘Smulgeţi întâi neghina şi legaţi‑o în snopi, ca s‑o ardem, iar grâul strângeţi‑l în grânarul meu.>”

În această parabolă “seminţele” sunt informaţiile adevărate sau false. Din cauza acestui fapt, “câmpul” poate da o “roadă” bună, dar şi “neghină” — însă “secerişul”are loc numai la sfârşit. După cum grâul şi neghina au nevoie de timp să crească, tot aşa fiecare dintre noi are nevoie de timpul său până la vremea “secerişului”, pentru a alege, prin căutare şi decizii personale, ceea ce vrea să devină: “grâu” sau “neghină”.

Când cineva este tentat de ceva, Isus a sfătuit să se ia decizii dure pentru binele propriu: “Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie‑l şi aruncă‑l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic. Şi dacă ochiul tău te sminteşte, scoate‑l şi aruncă‑l de la tine, că mai bine este pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului.” (Matei 18:8‑9)

Acest mod de a lupta cu sine însuşi este, de asemenea, o manifestare a libertăţii oamenilor de a alege.

Şi prin folosirea acestei libertăţi a voinţei ne formăm propriile destine.

… Dar libertatea voinţei nu este nelimitată.

Dumnezeu intervine când trebuie să facem o schimbare în vieţile noastre, dar inerţia noastră ne opreşte să o facem. De exemplu, să ne reamintim de schimbările dramatice din vieţile unor oameni care au avut norocul să devină discipoli personali ai lui Isus, sau de schimbările impresionante ale stilului de viaţă a lui Pavel, sau de destinele multor oameni care au fost salvaţi mai târziu de întunericul ignoranţei prin Învăţăturile lui Isus Cristos.

Dumnezeu mai intervine şi când oamenii intenţionează să facă ceva ce nu trebuie să se întâmple, ceva care ar obstrucţiona progresul spiritual al sufletelor încarnate. Dacă vedem lucrurile diferit, atunci este ceva ce nu am înţeles, suntem confuzi.

Dumnezeu are Iubirea perfectă, Înţelepciunea perfectă, Puterea perfectă. El nu trece cu vederea nimic, nu‑I scapă nimic. Nu are duşmani capabili să lupte împotriva Lui. Poveştile despre bătăliile Sale cu răul nu sunt decât basme. În ceea ce priveşte pe aceia care le iau în serios, ei dau dovadă de un nivel intelectual redus. Dumnezeu poate să materializeze, sau să dematerializeze orice: de exemplu, dematerializarea unui corp al unui om rău care intenţionează să facă ceva care nu trebuie să se întâmple (în mod obiectiv).

Iar dacă aşa ceva se întâmplă , înseamnă că trebuia să se întâmple şi Dumnezeu ştia despre asta. Atunci, datoria noastră este să încercăm să înţelegem motivul.

Trebuie să învăţăm să avem încredere în El. În orice caz, nu trebuie să facem lucruri nesăbuite pentru care El va trebui să ne pedepsească.

Când ai o conştiinţă pură, nu ai de ce să îţi fie teamă! Dacă nu ai o conştiinţă curată, atunci trebuie să te pocăieşti sincer şi să repari greşeala.

Dar, dacă avem o conştiinţă curată, însă ne este frică de nişte lucruri pământeşti (cu excepţia faptului că am putea cauza suferinţă altcuiva fără intenţie), înseamnă că dragostea noastră pentru El şi credinţa noastră e slabă. “În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica … şi cine se teme n‑a ajuns desăvârşit în dragoste” (1Ioan 4:18). “Au nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi nici una din ele nu va cădea pe pământ fără ştirea Tatălui vostru. Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.” (Matei 10:29‑31)

Şi când cineva spune că nu există Dumnezeu pentru că sunt cutremure, uragane, războaie, sau că El este rău şi, ca urmare, nu vor să creadă în El, sau că El nu poate să învingă diavolul — trebuie să înţelegem că intenţia lui Dumnezeu pentru oameni nu constă în a crea un paradis pentru ei pe Pământ. Dacă ar fi fost paradisul pe Pământ, atunci noi nu am mai avea un stimulent puternic pentru a ne detaşa, pentru a avansa.

Ar trebui să ne amintim că este necesar să fim activi pe Pământ, nu leneşi; în caz contrar, vom fi corectaţi prin dureri, pentru propriul nostru bine.

Viaţa pe Pământ nu este Viaţa Adevărată, ci numai un scurt curs educaţional, o posibilitate pentru ca noi să devenim mai buni, să ne corectăm destinele pentru viaţa care vine, să ne apropiem de Scopul Final.

Dacă nu ar fi războaie sau alte calamităţi, atunci ar fi imposibil pentru cineva să demonstreze un eroism plin de spirit de sacrificiu pentru cei din jur sau, dimpotrivă, să trădeze, ca rezultat al fricii de durere sau de moarte a trupului…

Cataclismele pământeşti nu au alt rol decât acela de a accelera evoluţia oamenilor implicaţi în aceste evenimente. Aceste încercări reprezintă ocazii care ni se oferă pentru a deveni mai buni.

<<< >>>
 
Main pageBooksArticlesSpiritual filmsPhotogalleryScreensaversOur sitesLinksContact