Ce este omul

În cartea Genezei din Vechiul Testament, se spune că Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Lui. Unii oameni, aceia care cred că omul este trup, au tras concluzia că Dumnezeu ‑Tatăl arată ca un corp uman. Şi ei au început să Îl picteze sub forma unui bătrân care stă pe un nor.

Dar omul nu e corp, ci este o conştiinţă (suflet), o unitate de energie conştientă de sine care locuieşte temporar într‑un corp sau în afara lui. Şi chiar şi Dumnezeu este o Conştiinţă (Spirit).

O persoană obişnuită este o conştiinţă mică, în timp ce Dumnezeu este Oceanul Infinit al Conştiinţei întregului univers.

Astfel, datoria fiecăruia dintre noi este de a ajunge la asemănarea cu Dumnezeu din punct de vedere calitativ şi cantitativ şi, apoi, de a intra în Ocean pentru a ne uni cu El.

Totuşi, nu este suficient să devii inteligent şi mare. Omul trimis pentru autodezvoltare în lumea materiei se obişnuieşte cu viaţa în dimensiuni spaţiale dense chiar şi fără trup. Iar aceste dimensiuni sunt aşa de îndepărtate de Dumnezeu‑Tatăl, încât El nici măcar nu poate fi văzut de acolo. Când cineva trăieşte sub formă imaterială, nu se mai poate deplasa în dimensiuni spaţiale subtile. Asfel, oamenii‑spirit, care sunt departe de Perfecţiune, nu pot şti decât puţin despre Dumnezeu — însă ei nu L-au văzut sau experimentat niciodată.

Pentru a cunoaşte Creatorul, cineva trebuie să devină următoarele:

a) dezvoltat intelectual — să fie capabil să înţeleagă unde şi cum să ajungă la Dumnezeu, având în vedere că Drumul către Locaşul Creatorului este mult mai dificil decât orice cale de pe Pământ,

b) perfect din punct de vedere etic — în aşa fel încât Dumnezeu să îi permită să se apropie de El, căci altfel, El nu va permite aceasta,

c) puternic, pentru că e nevoie de o energie şi putere extraordinară pentru deplasarea dintr‑un eon în altul; nu este vorba de puterea trupului, ci de aceea a conştiinţei. Mai mult, conştiinţa trebuie să înveţe să trăiască în starea de subtilitate a Creatorului. Dezvoltarea puterii grosiere a conştiinţei înseamnă mişcare în direcţia opusă Creatorului.

Datoria de a cunoaşte dimensiunile spaţiale subtile este facilitată de structura multidimensională a organismului uman (nu a corpului, ci a organismului); corpul material este numai unul din straturile organismului. Se poate spune că fiecare om este reprezentat potenţial în toate tărâmurile subtile. Dar nu e acelaşi lucru cu ceea ce ocultiştii descriu în cărţile lor — nu are niciun rost să fie luat în serios numele pe care ei le‑au inventat pentru câteva “corpuri” imateriale pe care se spune că le‑ar avea fiecare persoană.

Sfântul Duh (1 Corinteni 6: 19) precum şi Dumnezeu‑Tatăl (1 Corinteni 3: 16‑17) într‑adevăr “sălăşuiesc în noi”. Ei locuiesc în profunzimea multidimensională existentă dedesubtul corpurilor noastre; “… Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca 17: 21), a spus Isus. Şi este suficient doar să vă “cufundaţi”… Dar cei mai mulţi oameni au nevoie de ani sau chiar de mai multe încarnări pentru a reuşi aceasta.

Am discutat despre metodele de rafinament ale conştiinţei. Această rafinare începe cu corectarea sferei emoţionale prin eliminarea emoţiilor grosiere şi cultivarea celor subtile. După aceea, trebuie să fie dezvoltată, în primul rând, chakra inimii şi apoi celelalte structuri ale organismului. În continuare, această muncă meditativă se va desfăşura, în acest stadiu, în propria inimă spirituală care este extinsă, deja, în afara corpului material.

O parte importantă a organismului uman este rădăcina (Romani 11: 16, 18). Ea reprezintă “conexiunea” dintre chakra anahata, dinăuntrul corpului, şi Locaşul Creatorului. Explorând în mod gradat această structură a organismului, precum şi spaţiul multidimensional din jurul lui, se poate observa că fiecare persoană încarnată e în posesia unui “cadru” multidimensional, care trebuie “umplut”, în timpul procesului de realizare spirituală personală, cu conștiința care continuă să se extindă de la chakra anahata. După ce această etapă este îndeplinită, se poate câştiga posibilitatea nu numai de a intra în Locaşul lui Dumnezeu pentru un timp, ci şi de a rămâne acolo în contopire cu El.

Acum, este uşor de înţeles semnificaţia afirmaţiei din Vechiul Testament când se spune că omul a fost creat în chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (Geneza 1: 26‑27): organismul uman cu natura sa multidimensională reprezintă un fel de mic model al Absolutului multidimensional universal.

Organismul uman are o trăsătură remarcabilă: energiile pe care le primeşte din afară (hrana materială, în primul rând) pot fi folosite nu numai pentru suport al funcţiilor vitale ale organismului, ci şi pentru creşterea conştiinţei. Datorită acestui fapt, conștiința poate crește în același mod în care mușchii cresc datorită componentelor materiale ale produselor alimentare.

Să observăm că mușchii, atunci când sunt folosiţi, se dezvoltă, iar aceia care nu sunt întrebuinţaţi, se atrofiază. Tot aşa se întâmplă şi în cazul conștiinței: ea crește în acea dimensiune spațială unde funcționează (dacă, într‑adevăr, se dezvoltă și nu slăbește din cauza emoțiilor dominante negative sau din cauza unor boli lungi epuizante). Acea muncă specială care vizează rafinamentul, eliberarea de atașamente faţă de materie, precum și creșterea conștiinței se numește meditație.

Toate procesele de transformare şi dezvoltare ale conştiinţei individuale sunt posibile numai în stare de întrupare, pentru că numai prin organele corpului obţinem energia necesară pentru aceste procese. În alte cuvinte, organismul este un fel de uzină care converteşte energia conţinută în materia produselor alimentare în energia conştiinţei.

Permiteți‑mi să subliniez faptul că dezvoltarea conștiinței poate fi corectă sau incorectă. Când conștiința crește în dimensiuni spațiale grosiere, atunci vorbim de o dezvoltare incorectă a acesteia. Acest proces depinde de înțelegerea noastră a principiilor și obiectivelor vieții noastre, de nivelul de puritate, de maniera de comunicare cu alte persoane, de caracterul adecvat al metodelor de lucru folosite în munca spirituală, și chiar de ceea ce mâncăm.

Ca rezultat al unei munci corecte depuse pentru dezvoltarea propriei conștiințe, aspirantul spiritual se “naşte” în dimensiuni spațiale subtile și “se maturizează” acolo. Aceasta este ceea ce Isus a încercat să explice lui Nicodim (Ioan 3: 3,5‑7): acela care “se naşte” în Locașul Tatălui și chiar reușește să se “maturizeze” acolo, în timp ce este încarnat, devine consubstanţial cu Tatăl.

Astfel, Isus a spus următoarele: “Adevărat, adevărat zic ţie: de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh duh este.” Dar traducătorii nu au înţeles această afirmaţie, au tradus în conformitate cu înţelegerea lor şi, practic, a devenit imposibil să se mai înţeleagă semnificaţia spuselor lui Isus.