Eliberarea de boli

Noi suntem singurii responsabili pentru toate bolile noastre: ele apar din diferite cauze generate de noi înșine.

Unul dintre motive este lipsa de grijă pentru trupul nostru. “De ce speli ceaşca pe dinăuntru? Nu înţelegi că Acela Care a făcut interiorul este, de asemenea, şi Cel Ce a făcut şi exteriorul?”, a spus Isus (Evanghelia după Toma [27], 89). Lipsa de cunoştinţe medicale elementare, nerespectarea regulilor simple de igienă corporală, fumatul, băutul, nutriţia care include cadavre animale împotriva sfaturilor lui Isus (vezi mai multe detalii mai jos) — toate acestea sunt motive etice.

De exemplu, numai spălând corpul cu săpun în fiecare dimineaţă, ajută ca starea organismului să fie mai bună, mai sănătoasă.

În plus, dacă renunţaţi la hrana cu carnea animalelor ucise, vă puteţi vindeca de multe boli ale sistemului digestiv, vascular si și nervos. În felul acesta, se stopează procesul de contaminare a organismului cu sărurile acidului uric şi cu energii negative rămase în cadavrele animalelor după moartea lor.

De asemenea, există boli congenitale, boli cauzate de traume şi diferite accidente, boli infecţioase, boli oncologice şi altele care par să nu fie din cauza bolnavului. Dar aceasta este doar o impresie de suprafaţă: se poate afla întotdeauna motivul real pentru aceste cazuri, dacă sunt investigate. De exemplu, Dumnezeu a decis să oprească o persoană din activitatea ei pentru a o face să gândească, pentru a o îndrepta spre studierea cauzelor şi mecanismelor bolilor din punct de vedere medical şi, în felul acesta să devină mai deschisă la minte, să‑şi dezvolte intelectul. Sau a fost necesar să i se arate cuiva, care a mutilat pe cineva înainte, cum este să fii invalid…

În unele cazuri, când o persoană se îmbolnăveşte, boala devine doar mijlocul de a întâlni pe cineva care poate ajuta la trezirea spirituală a celui bolnav.

De asemenea, există boli de natură pur energetică, care apar, de exemplu, din cauza incompatibilităţii energetice cu partenerul sexual, sau din cauza însuşirilor diabolice ale unor membri de familie sau colegi de la serviciu. Uneori, trebuie să consideri acest lucru un semn de la Dumnezeu pentru a face o schimbare dramatică în viaţă cum ar fi schimbarea domiciliului, a locului de muncă, etc.

Uneori, o boală poate conduce la întâlniri benefice cu vindecători — şi sunt multe persoane care s‑au trezit spiritual datorită lor.

Prin boli severe, Dumnezeu face ca mulţi oameni să se întoarcă la El — singura speranţă de ajutor pentru ei este atunci când se adresează Lui. Unii se vindecă în scurtă vreme după aceea, alţii îşi îmbunătăţesc destinele pentru încarnările viitoare prin formarea unei aspiraţii incipiente către El. Este bine în ambele cazuri. Bineînţeles că ar fi fost mai bine, dacă ar fi făcut‑o voluntar, fără boli.

Isus şi discipolii Săi au făcut vindecări miraculoase cu două scopuri: a./ să arate oamenilor realitatea miracolelor şi, astfel, să le trezească dorinţa de a face şi ei eforturi spirituale şi b./ să atragă atenţia oamenilor asupra vindecătorului şi să‑i facă să‑l asculte.

Isus a spus adresându‑se lui Dumnezeu‑Tatăl: “… ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, după cum I‑ai dat putere peste tot trupul…” (Ioan 17: 1‑2). Iar oamenilor le‑a spus: “Tatăl — Care rămâne întru Mine — face lucrările Lui. Credeţi Mie că Eu sunt întru Tatăl, şi Tatăl întru Mine…” (Ioan 14: 10‑11)

Totuşi, situaţia persoanelor vindecate nu este întotdeauna simplă, deoarece mulţi dintre ei au primit vindecarea gratis. Astfel, vindecarea le‑a fost acordată “în avans”: dacă îţi schimbi viaţa, va fi bine şi dacă nu, situaţia se poate înrăutăţi. Aşa că Isus a spus unora din cei vindecaţi: “Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te‑a mântuit…” (Matei 9:22), iar altora le‑a spus: “Iată că te‑ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu‑ţi fie ceva mai rău.” (Ioan 5:14)

Multe vindecări făcute de Isus şi Apostolii Săi au fost legate de scoaterea demonilor din oameni (Matei 8:16; 8‑28‑34; 9:32‑34, etc.). Legat de aceasta, are sens să discutăm despre ce sunt demonii.

Demonii şi diavolii sunt locuitorii iadului. Ei pot fi, în funcţie de încarnarea precedentă, oameni sau animale din orice specie: maimuţe, crocodili, câini, iepuri, broaşte, etc. Trăsătura lor comună este faptul că în timpul ultimei încarnări ei au avut plăcere să rănească alte vietăţi, au dezvoltat calităţile corespunzătoare şi, ca urmare, au ajuns în iad. În stadiul acesta, Dumnezeu îi foloseşte pentru a corecta oamenii încarnaţi.

Diavolii sunt mult mai puternici decât demonii din punct de vedere energetic. Aceştia pot fi cei care s‑au dezvoltat “cu succes” în magia neagră, sau simple victime ale unor învăţători primejdios de necugetaţi şi incompetenţi în ceea ce priveşte metodele ezoterice.

Demonii şi diavolii pot fi văzuţi, de obicei, de un clarvăzător sub diferitele lor aspecte: fie sub înfăţişarea pe care aceştia au avut‑o în timpul ultimei lor încarnări, fie sub forma unei mase de energie neagră, fie ca o formaţiune asemănătoare unei amibe care se mişcă sau stă nemişcată într‑unul din organele corpului, fie, uneori, sub forma unei persoane.

De obicei, demonii încearcă să evite influenţa tămăduitorului asupra lor. Întâi, încep să se mişte în interiorul corpului persoanei posedate cu scopul de a se ascunde în altă parte, însă, în final, ei “renunţă” şi părăsesc trupul.

Uneori, vindecătorul întâlneşte un diavol— spirit deosebit de puternic care opune o mare rezistenţă energetică, pe care nu orice tămăduitor o învinge.

Alteori, se întâmplă ca demonii să treacă în corpul vindecătorului, dacă acesta, în dorinţa lui foarte mare de a ajuta un pacient care nu merită vindecarea, o face fără aprobarea lui Dumnezeu. Aceasta se numeşte “preluarea karmei unei alte persoane”. În acest caz, vindecătorul trebuie să se vindece singur.

Este important să fie înţeles faptul că demonii şi diavolii nu intră în corpurile oamenilor cu voia lor — ei sunt trimişi de Dumnezeu. Şi numai cu Voia lui Dumnezeu pot să părăsească corpul celui posedat. Însă aceasta cere ca persoana posedată să ia deciziile corecte atunci când este bolnavă.

O metodă obişnuită de alungare a demonilor şi a diavolilor din aceşti oameni posedaţi, oferită de ortodoxia rusă, este exorcismul. Acesta este un ritual special când preotul îşi îndreaptă ura sa către demoni şi spune rugăciuni incluzând rugăciunile speciale care cuprind blesteme. Aceste lupte magice sunt foarte impresionante. Atât spiritele răului care posedă pe cineva cât şi cei ce sunt posedaţi se simt rău: demonii se manifestă prin corpurile celui posedat prin plânsete, convulsii, biserica se umple de sunetele lătrăturilor de câine, de ţipete şi cuvinte obscene spuse în gura mare cu voci bărbăteşti ce vin din trupuri de femei…

Dar chiar dacă demonii ies din corpurile persoanelor posedate, aceştia vor reveni imediat, atunci când cei care au fost posedaţi nu au luat decizii corecte. “Şi când duhul necurat a ieşit din om, umbla … căutând odihna şi nu o găseşte. Atunci zice: <Mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieşit;> şi venind, o află golită, măturată şi împodobită. (pregătită ca să intre în ea din nou). Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, sălăşluiesc aici şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi…” (Matei 12: 43‑45). În felul acesta, vedem că Isus nu era de acord cu acest mod de a tămădui.

Ce ar trebui să facă cel posedat pentru a scăpa?

În primul rând, să nu urască şi să nu îi fie teamă, deoarece energiile emoţiilor grosiere ale oamenilor sunt plăcute şi atractive pentru locuitorii iadului. Spiritele iadului fac oamenii să simtă aceste emoţii pentru că ele se bucură de stările infernale (ale oamenilor).

Isus a spus, “… acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post.” (Matei 17:21), adică prin limitarea plăcerilor pământeşti şi prin îndreptarea atenţiei către Dumnezeu. Permiteți‑mi, de asemenea, să adaug că pocăinţa este o parte importantă a postului.

De exemplu, e posibil ca posesorii sufletului care îl torturează acum pe posedat să fi avut o moarte dureroasă, în timpurile dinainte, exact din cauza acestei persoane…

Este necesar de menţiont că toate principiile etice predate de Isus sunt valabile nu numai pentru fiinţele încarnate, dar şi pentru cele neîncarnate. Şi, dacă cel posedat a făcut ce trebuia în lucrarea lui de pocăinţă, atunci posesorii spiritului (demoni sau diavoli) pot fi convinşi să plece într‑un alt loc plăcut lor. De exemplu, în cazul unui crocodil, cineva poate să deseneze o imagine mentală care să exprime ce bine este să trăieşti într‑un râu alături de alţi crocodili şi să le propună să se încarneze acolo şi, astfel, să devină un pui micuţ de crocodil. Dacă posesorii sufletului sunt câini răi, atunci poţi să îi direcţionezi la hingherie “pictând” facilităţile într‑un mod atractiv. Broaştele pot fi trimise într‑o mlaştină cu o vegetaţie bogată, care este un loc plăcut pentru ele. Aceasta nu este o fantezie, ci experienţa mea personală de vindecare plină de succes.

Pentru a evita influența locuitorilor iadului, soluția principală este aceea de a ne transfera, cu cea mai mare parte a conștiinței noastre, în cele mai înalte dimensiuni spațiale, pentru „a ne naște” acolo din nou și pentru a continua, în felul acesta, să creştem. Locuitorii iadului nu pot intra în aceşti eoni. Și, bineînţeles, noi nu trebuie să mai păcătuim, astfel încât să nu‑L mai forţăm pe Dumnezeu să ne cauzeze probleme din nou.

“Spiritele rele nu văd și nu pot să pună stăpânire pe Aceia Care s‑au îmbrăcat în Lumina Perfectă!” (Evanghelia după Filip [26], 77)

“Adeseori se întâmplă ca unii oameni să vină şi să spună: <Vrem să devenim credincioşi pentru a fi izbăviţi de spirite rele şi demoni>… Dar dacă Duhul Sfânt ar fi fost cu ei, atunci niciun spirit necurat nu s‑ar fi prins de ei!” (Evanghelia după Filip [26],61)

“... Există un singur miracol pe care omul îl poate realiza: atunci când, plin de o credinţă sinceră, el hotărăşte să smulgă din mintea sa toate gândurile rele şi când, pentru a‑şi atinge acest Scop, el renunţă la toate căile sale nelegiuite.”(Viaţa Sfântului Issa [28], 9:17; 11:8).