Morală şi etică

Morala şi etica nu înseamnă acelaşi lucru.

Morala reprezintă un set de concepte referitoare la ceea ce este considerat “bine” sau “rău” incluzând, de asemenea, şi modul de comportament corespunzător. Aceste noţiuni se cristalizează şi devin o tradiţie într‑o anumită societate, pentru o anumită perioadă de timp. Regulile morale pot fi foarte diferite în diverse țări sau chiar în aceeași țară, în diferite epoci. Morala este un fenomen subiectiv, dat fiind că cele mai multe dintre reguli nu rezultă dintr‑o necesitate obiectivă sau din raţiune. Normele morale indică modul de vestimentaţie, unde şi în ce măsură este permis ca trupul să fie dezgolit, ce limbaj este decent şi care nu este, de ce anume ar trebui să se simtă ruşinat cineva, unde şi când „se cuvine” să faci sau nu ceva etc.

Principiile etice sunt obiective. Ele rezultă dintr‑o necesitate reală, precum şi din raţiune şi înţelepciune. Se bazează pe înţelegerea Căii spre Perfecţiune, spre Dumnezeu. Aceasta este ceea ce Dumnezeu încearcă să explice oamenilor.

Etica este ştiinţa despre atitudinea corectă a omului faţă de:

a) Dumnezeu — sub toate Aspectele şi Manifestările Sale,

b) alţi oameni şi faţă de toate fiinţele încarnate şi neîncarnate,

c) calea propriei vieţi.