Cunoștințe contemporane despre Dumnezeu, evoluție și sensul vieții umane.
Metodologia dezvoltării spirituale.

---

Revelaţiile Maeştrilor Divini/Luteranii divini

---

Luteranii divini

Suntem din nou pe teritoriile finlandeze ocupate de ruşi în timpul celui de‑al doilea război mondial. Trupele sovietice, cu preţul unor pierderi foarte mari, au reuşit să expulzeze toţi finlandezii de pe aceste pământuri. Cu toate acestea, Maeştrii Divini finlandezi, care au lucrat acolo, au rămas şi Îşi continuă munca Lor printre oameni [în stare neîncarnată].

Nu, Ei nu caută să se răzbune pe ruşi. Cei Perfecţi nu au sentimente de răzbunare. Mai mult, Dumnezeu nu împarte oamenii după caracteristicile naţionale. El este “internaţional” şi “interconfesional”, spre deosebire de oamenii limitaţi… Totuşi, El dă formă destinelor umane în funcţie de faptele fiecăruia… Aceia care au făcut crime serioase, aici sau în altă parte, nu se pot aştepta la un destin favorabil decât dacă se pocăiesc sincer…

… În jurul nostru este o pădure de brazi, pini şi mesteceni cu dealuri, ravine și pâraie… Cu noi sunt doi Maeştri Divini. În vieţile Lor anterioare, au fost pastori luterani scandinavi. Îi cunoşteam de ani de zile…

Care au fost numele Lor pământeşti? Unul dintre Ei este Pastorul Larry în ultima Sa viaţă din Suedia. Celălalt nu ne‑a spus numele Său; ne‑a spus numai că numele Său finlandez este prea dificil de pronunţat pentru noi. Ne‑a propus să‑L numim Freddy, după cum l‑au numit prietenii Lui americani în viaţa Sa pământească.

La început, Ei au vrut să vorbească amândoi cu noi, nu separat, pentru că destinele lor sunt foarte asemănătoare.

Noi am întrebat:

“Spuneţi‑ne, vă rugăm, cum L‑aţi cunoscut pe Creator şi cum aţi reuşit să atingeţi deplinătatea Perfecţiunii?”

“Noi am fost întrupaţi în această regiune de mai multe ori. Aici a fost un mediu extrem de favorabil pentru a atinge Perfecţiunea, nu numai din punct de vedere al energiei naturale şi a peisajului…

“Era foarte important ca un preot‑pastor luteran să nu fie despărţit de oameni. Pastorul şi turma sa trăiau ca o familie. Comunitatea rezolva problemele economice obişnuite de zi cu zi prin eforturi colective, în timp ce pastorul era întotdeauna figura principală în aceste activităţi. Aceasta înnobila oamenii, iar pastorul acumula o inestimabilă experienţă zilnică prin studierea psihologiei persoanelor care aveau un Scop spiritual comun. Pentru pastor aceasta reprezenta, într‑adevăr, o experienţă personală de cunoaştere a sufletelor umane: cine avea nevoie de cunoştinţe spirituale, care oameni aveau sau nu capacitatea de a înţelege.

“Scandinavia este, de asemenea, o ţară a lacurilor! Apă, ambarcaţiuni, un ţărm sau altul… Păduri cu fructe şi ciuperci, cu iepuri şi veveriţe… O viaţă echilibrată şi economie naturală. Vă doresc o astfel de viaţă şi vouă!

“Care a fost avantajul pastorilor noştri asupra preoţilor ruşi ortodocşi? Printre altele, a fost absenţa completă a beţiei precum şi viaţa colectivă naturală trăită în aproprierea pădurilor şi lacurilor…

“Luaţi, de exemplu, barcagiii la lucru. Ei își petreceau întreaga viață în mijlocul naturii, pe fondul emoțiilor pozitive, fără probleme şi griji, fără beţii şi blasfemii. Acest lucru era foarte important! Iar predicile împlineau vieţile lor! Repetăm: pastorii şi oamenii nu erau separaţi, ci dimpotrivă, ei erau împreună tot timpul. Cum se diferenţia un pastor de restul? De ce o anumită persoană ajungea să devină pastor? Deoarece comunitatea l‑a ales şi l‑a trimis la studii. Acesta era un om recunoscut şi respectat de comunitate, chiar înainte de a deveni pastor.

“În același timp, a existat şi un minimum de ritualuri. Astfel, avea loc o slujbă religioasă grandioasă, în principal, pentru a intra în armonie meditativă cu Tatăl și Fiul Său, Isus Cristos. Şi fiecare serviciu divin de acest fel era o sărbătoare!

“Ce obişnuiaţi să mâncaţi? Lacurile, bărcile pe care le‑aţi construit… Înseamnă că eraţi pescari? Niciodată nu am auzit ca luteranismul contemporan să predice renunţarea la peşte şi carne…”

“De bunăseamă, niciunul dintre noi nu mânca din trupurile animalelor ucise.

“Conceptele de nutriţie corectă din punct de vedere etic, care au fost, denumite, de obicei, puritanism, au apărut cu mult timp în urmă. Acestea existau deja înainte de încarnarea lui Isus Cristos.

“Cu toate acestea, niciunul dintre noi nu a forțat vreodată pe cineva să adere la dieta vegetariană: toți membrii comunității au ales singuri ce să mănânce. Și niciodată noi nu am considerat nutriția pe bază de pește ca fiind un păcat.

“Am explicat celorlalţi că pastorul trebuie să mănânce hrană pură deoarece, altfel, el nu ar putea să audă vocea lui Dumnezeu. Unii au înțeles că acest lucru ne priveşte doar pentru noi, pastorii, și au respectat acest lucru. Alţii au urmat exemplul pastorului.”

“Ce fel de metode spirituale aţi folosit? Se ştie că în absenţa practicilor speciale cu mai multe etape meditative, este imposibil să cunoşti Creatorul şi să devii una cu El. Aţi avut Maeştri Divini încarnaţi? Sau, fiecare dintre voi v‑aţi bazaţi numai pe ajutorul şi călăuzirea spirituală a lui Dumnezeu?”

“Ştii deja acest lucru: Noi toţi am fost călăuziţi de Odin, aşa cum sunteţi voi acum.

“Şi referitor la tehnicile de meditaţie: se poate uşor stăpâni în întregime cea mai avansată meditaţie Buddhi Yoga chiar aici, pe acest Deal Sfânt unde sunteţi acum…

“Ce ne puteţi spune despre Biserica Luterană de astăzi din Finlanda?”

“Conceptele creştinismului au devenit baza exoterismului bisericii luterane. În trecut, acesta se combina perfect cu ezoterismul care exista pe pământurile finlandeze cu mult înainte de venirea creştinismului.

“Cruciadele erau, fără îndoială destructive. Dar, spre deosebire de Rusia, unde tot ceea ce a fost bun şi a existat înainte a fost complet distrus de un regim asemănător inchiziției (prin metode şi concepţii), în Finlanda, au mai rămas, totuşi, unele lucruri.

“Luteranismul este una dintre cele mai ‘sănătoase’ şi democratice mişcări din creştinism. În acest caz, preoţia nu este recunoscută ca fiind cea mai înaltă castă conducătoare. Martin Luther a prezentat teza sa despre ‘justificarea (mântuirea) numai prin credință’ care refuză ideea că Biserica este un mediator indispensabil între Dumnezeu și om.

“Un asemenea creştinism bine întemeiat s‑a combinat într‑un mod foarte armonios cu aceste cunoştinţe ezoterice care au existat pe pământul finlandez din cele mai vechi timpuri.”

“Dar există amintirea acestor cunoştinţe în Finlanda actuală?”

“Numai acea biserică are succes care nu practică numai formele exterioare, exoterice de cult, ci şi adevăratele cunoștințe ezoterice.

“Cu toate acestea, înţelegeţi cât este de greu să găseşti o persoană capabilă să cuprindă atât cunoştinţele exoterice cât şi pe cele ezoterice… Bineînţeles că, uneori, lanţul de transmitere a cunoştinţelor se rupe…

“Noi am fost Aceia Care am avut cunoştinţe ezoterice.

“Luteranismul oficial care există acum în Scandinavia este bun, în general, dar cunoştinţele ezoterice aproape au dispărut…”

… Apoi, conversaţia a fost continuată de Freddy.

Freddy:

“Scandinavia! Lacuri, stânci, fiorduri, brazi imenşi… frumuseţea subtilă a naturii nordice! Oameni tăcuţi, puternici şi robuşti au locuit în acele locuri.

“Aici nu era posibil să trăieşti o viaţă neglijentă, leneşă şi inactivă. Un asemenea mod de viaţă era considerat o ruşine şi, prin urmare, era dificil să găseşti pe cineva care să trăiască aşa. În cazul în care exista o astfel de persoană, aceasta, de obicei, simţind izolarea din partea celor din jur, încerca să devină mai bună.”

“Fiind pastor luteran, cum ai reuşit, Unirea cu Tatăl?”

“Prin serviciu adus lui Dumnezeu am atins Divinitatea.

“Şi am avut un profesor înţelept.”

“El Te‑a învăţat să meditezi?”

“Nu, el M‑a învăţat cel mai important lucru — să trăiesc după legile lui Dumnezeu.

“Adevăratul pastor trăieşte având grijă de turmă şi nu explică oamenilor numai legile lui Dumnezeu, ci şi trăieşte în conformitate cu acestea — legile dragostei şi ale bunătăţii. Un pastor adevărat călăuzeşte oamenii prin propriul exemplu.

“Adevăratul pastor ajută sufletele să intre în unire cu Dumnezeu şi niciodată nu se interpune între Dumnezeu şi om.

“… De asemenea, doresc să vă vorbesc despre o astfel de viață de zi cu zi cu Dumnezeu, care nu devine niciodată plictisitoare, care nu se transformă într‑o rutină cotidiană de reguli și ritualuri.

“Într‑adevăr, puterea contactului emoţional cu Conştiinţa Divină este formidabilă! Dar nu vreau să vorbesc despre aceste momente de fericire spirituală deplină, ci despre această viaţă a oamenilor când este necesar să se repare un acoperiş stricat sau bărci deteriorate, când trebuie să se cultive şi să se culeagă recolta în timpul verilor noastre nordice scurte, când vine timpul să fie adunate lemnele de foc pentru iarnă…

“Pastorul era cel care avea grijă ca oamenii, în timpul muncii lor zilnice, să cultive în ei dragostea pentru Dumnezeu! El îi ajuta să menţină viu focul acestei iubiri care ardea ca flacăra unei lumânări în fiecare inimă. Pastorul a aprins asemenea lumini în sufletele lor şi avea grijă ca acestea să nu se stingă.

“Predica lui era concretă. Alegea pentru conversaţiile sale subiecte care erau de cea mai mare importaţă [pentru comunitate] la momentul respectiv.

“Vieţile tuturor, speranţele şi gândurile lor îi erau cunoscute. Pastorul se străduia să se asigure că fiecare dintre ei învăţau, cu ajutorul lui, să se simtă întotdeauna în palma lui Dumnezeu, şi că toată lumea ştia că Dumnezeu le cunoaşte toate gândurile, speranţele şi faptele.

“Pastorul i‑a învăţat să îşi trăiască viaţa cu sufletul deschis şi pur în faţa lui Dumnezeu, Care nu este un judecător sever Care va pedepsi oamenii după moarte, ci este Marele şi Bunul Tată al nostru, Care este întotdeauna aproape, este întotdeauna gata să ajute în viaţă şi nu ne va părăsi după moarte.

“Biserica luterană este aceea care, prin îndepărtarea preotului ca ‘mediator’ între om şi Dumnezeu, a făcut ca Dumnezeu să fie real şi apropiat de fiecare! Pastorul era doar un auxiliar şi un sfătuitor spiritual, dar nu un mediator.

“De asemenea, pastorul unea familiile separate într‑o singură familie de oameni care trăiau cu Dumnezeu.

“… Slujbele religioase în comunitate erau, întotdeauna, celebrări care reuneau oamenii; acestea le‑au permis să simtă identitatea, unitatea lor în faţa Tatălui Ceresc.

“În timpul acestor servicii divine pastorul încerca să se umple cu Duhul Sfânt pentru a fi, pe cât era posibil, cel mai bun canal spre Adevărul lui Dumnezeu. În felul acesta, treptat, Unirea pastorului cu Dumnezeu devenea de fiecare dată mai puternică…

“Viaţa într‑un mediu natural şi munca în unitate cu natura M‑au ajutat mult în procesul de cunoaştere al Tatălui.

“Ştiţi cât de frumoasă şi gingaşă este natura nordică! Nu are splendoarea şi culorile vii ale sudului, dar permite experimentarea subtilului şi a purităţii, permite saturarea sinelui cu linişte şi transparenţă!

“După părerea Mea, cel mai bine este ca Dumnezeu să fie experimentat şi cunoscut într‑o asemenea linişte transparentă!

“Am crescut printre molizi, pini şi mesteceni la fel ca voi. Şi am iubit foarte mult natura în ţara în care am fost întrupat.

“Dar, am căutat şi predestinaţia cea mai înaltă, semnificaţia superioară a existenţei a tot ceea ce este. Mă întrista lipsa de cunoştinţe despre Cel Suprem…

“Deşi Noul Testament mi‑a dezvăluit multe, nu Mă mulţumea pentru că nu oferea informaţii complete despre lucrurile cele mai importante: despre semnificaţia vieţii noastre pe pământ şi despre unde şi cum poate fi găsit Creatorul.

“Am devenit pastor, mai ales, din dorinţa Mea de a‑i ajuta pe alţii, de a‑i sprijini în viaţă, de a le inspira încredere în puterile lor, de a‑i sfătui să fie puternici şi să nu renunţe în faţa dificultăţilor.

“… În mod treptat, am progresat în calmul şi puritatea mea, extinzându‑mi conştiinţa şi intrând în armonie cu puritatea şi calmul pădurilor şi lacurilor… După un timp, această stare de luciditate, de durată, a devenit pentru Mine o stare naturală, normală.

“Aspiraţia către Dumnezeu M‑a ajutat să avansez în continuare. Năzuiam către El şi, adeseori, am simţit o atingere a ceva care provoca o blândeţe uimitoare… În felul acesta a devenit posibil contactul conştient al sufletului Meu cu El.

“Înainte de aceasta, am crezut sincer în Existenţa Lui. Dar acum înţelegeam că puteam experimenta prezenţa Sa în viaţa Mea. Acest lucru Mi‑a adus o bucurie enormă, mi‑a dat noi puteri pentru a merge înainte!

“Am început să doresc să fiu într‑un contact permanent cu El, în adâncul inimii Mele spirituale.

”După ani de ‘instruire’ de acest fel, am învăţat să trăiesc în permanentă Unire cu El.

“Apoi, din starea de Unire cu El, am început să privesc cu ochii Săi la oameni, la situaţiile de viaţă în care mă aflam.

“După mulţi ani petrecuţi în Unire cu El, M‑am obişnuit, într‑o asemenea măsură cu aceasta, încât nu mai puteam să mă gândesc la Mine ca fiind o persoană separată de El.

“Şi, când viaţa corpului Meu fizic a luat sfârşit, eu M‑am revărsat complet în El pentru totdeauna.”

“Ce consideri că este cel mai important lucru pentru aceia care vin la Tine?”

“Un ‘eu’ individual nu poate deveni Eu*! Acesta [eul individual] trebuie să se dizolve, să dispară!

Trebuie dizolvat hotarul dintre o persoană — ca ‘eu’ individual — şi Mine.

Pastorul Larry:

“M‑am întrupat în Scandinavia de câteva ori. Iubesc aceste pământuri nordice! Transparenţa, puritatea, austeritatea naturii nordice crează o armonie unică a frumosului.

“Am mers către Dumnezeu treptat, pas cu pas, încarnare după încarnare, dezvoltându‑Mă ca o conştiinţă, transformându‑Mă în Iubire. Condiţiile mediului din nord învaţă oamenii să fie puternici, fermi şi curajoşi, să se ajute unul pe altul.

“În ultima încarnare am fost un pastor luteran într‑un mic sat din nord‑estul Suediei. Era format din câteva case aşezate pe lângă un râu. Împrejur era o pădure de molizi împodobiţi cu ghirlande de conuri. Acolo viețuiau mulți iepuri, veveriţe, vulpi şi urşi.

“O viață echilibrată în mijlocul naturii ajuta la realizarea calmului, la deprinderea cu tăcerea minții şi la imersiunea în liniștea interioară.

“În acest sat micuţ am fost singurul lor lider spiritual şi singura persoană bine educată. I‑am iubit foarte mult pe aceşti oameni deschişi şi oneşti şi mi‑am asumat grija lor completă. Am fost profesor şi doctor. Am învăţat copiii să scrie şi să citească. I‑am vindecat de boli mulţumită cunoştinţelor mele despre numeroase ierburi medicinale. Oamenii Îmi cereau sfatul şi sprijinul; au avut încredere în Mine…

“Era starea unui suflet care se oferea pe sine altora fără să dorească ceva pentru sine. M‑am oferit pe Mine şi dragostea Mea acestor oameni şi i‑am învăţat să‑L cheme pe Dumnezeu în fiecare clipă a vieţii lor.

“În acelaşi timp, rămâneam singur cu Dumnezeu, pentru că nu mă puteam baza pe nimeni, decât pe El.

“Povesteşte‑ne, te rog, despre experienţa Ta meditativă…”

“Odin M‑a învăţat să meditez prin contopirea conştiinţei cu natura înconjurătoare, dizolvându‑Mă în ea. Astfel, M‑am cufundat treptat în adâncurile universului multidimensional. Acolo, în Profunzimea Primordială, L‑am cunoscut pe Tatăl: cea mai Pură şi cea mai Blândă Lumină Vie şi Infinită a Conştiinţei Primordiale.

“Şi, imediat ce M‑am maturizat în Locaşul Său, am învăţat să fiu această Lumină şi să apar oamenilor fiind Aceasta.

“În acest fel, Unirea Mea cu Tatăl a devenit mai puternică până în momentul în care am încetat să exist ca o fiinţă separată.”