English Español Français Deutsch Italiano Český Polski Русский Română Українська Português Eesti 中文 日本

Cunoștințe contemporane despre Dumnezeu, evoluție și sensul vieții umane.
Metodologia dezvoltării spirituale.

 
Învățăturile lui Sathya Sai Baba
 

Sathya Sai Baba — Cristos al zilelor noastre/Învățăturile lui Sathya Sai Baba


Învățăturile lui Sathya Sai Baba

Sathya Sai Baba nu spune că Învățăturile Lui sunt noi. Învățăturile Lui sunt doar încă o manifestare, pentru condițiile actuale pe Pământ, a Învățăturilor Divine care au fost împărtășite oamenilor de către Dumnezeu prin Mesagerii Lui. Aceste Învățături sunt denumite în sanscrită Sanathana Dharma — Legea Eternă. “Sanathana Dharma este mama tuturor religiilor, codurilor etice și a tuturor legilor universului” spune Sathya Sai Baba [7].

Sathya Sai Baba este un Avatar din zilele noastre. El spune că, deși toată puterea imaginabilă din univers este în Palma Lui, El nu va face pe toată lumea fericită fără deosebire, pentru că fiecare are destinul său personal (karma) creat în trecut de gândurile și faptele sale, bune sau rele. Prin faptele noastre din prezent, de asemenea noi ne creăm destinurile viitoare.

Pentru a ieși din abisul suferințelor pământești este nevoie să avem dragoste pentru Dumnezeu și toate ființele, incluzând creativa dragoste — serviciu în slujba altor oameni. Ajutorarea oamenilor, care constă în sprijinirea lor în evoluție, este slujirea lui Dumnezeu.

Cei mai mari inamici ai omului, conducând la acumulare de karma negativă, sunt mintea direcționată greșit și sfera emoțională necontrolată, cu emoții predominant egoiste sau negative.

Omul poate depăși aceste obstacole prin întărirea credinței, prin direcționarea minții către Divinitate și prin practici spirituale care, în primul rând normalizează sfera emoțională și ajută la controlul minții și al conștiinței.

Dar mintea ca atare nu este nicidecum un inamic al omului. Dimpotrivă, mintea este embrionul înțelepciunii (jnana) și trebuie dezvoltată prin toate

mijloacele ca o funcție creativă și de analiză a conștiinței.

Pentru a curăța calea de obstacole karmice, este importantă căința pentru toate nelegiuirile, mici sau mari, comise împotriva oricărei ființe. Prin sincera căință toate păcatele pot fi șterse. Mila lui Dumnezeu acționează. Dacă El vrea să ierte, nimic nu-L poate împiedica… În ciuda păcatelor din trecut, dacă există o profundă părere de rău și dragoste pentru Dumnezeu, atunci toate păcatele sunt șterse și natura omului devine curată. Temerea că aceasta nu se va întâmpla este o slăbiciune. Dumnezeu are infinită compasiune, caută Dragostea Lui și vei găsi iertarea!”[2]

“Cea mai importantă practică spirituală este căutarea propriilor defecte si slăbiciuni și încercarea de a renunța la ele, apropiindu-ne de Perfecțiune”[6].

Pentru consolidarea orientării minții către Dumnezeu, Sathya Sai Baba recomandă folosirea tehnicii de repetiție a numelui lui Dumnezeu și participarea în slujbe religioase unde se proslăvește numele lui Dumnezeu.

Dobândirea credinței este primul pas. Următorul pas în această direcție este dragostea pentru Dumnezeu. Dar cum pot oamenii avea dragoste pentru Acela pe care nu Îl cunosc încă? Din acest motiv Învățătorii Divini vin pe Pământ să ajute oamenii: Cel nemanifestat se arată El Însuși într-o formă manifestată pentru oameni. Dragostea pentru Cel Manifestat, un Aspect personificat a lui Dumnezeu, este mai accesibilă oamenilor.

Oamenii trebuie să înțeleagă de asemenea că Sathya Sai Baba nu sălășluiește doar în corpul Său: El este pretutindeni unde este nevoie de El. De aceea nu este necesară deplasarea la ashramul Său pentru a vorbi cu El, este posibilă comunicarea cu El de oriunde.*

Sathya Sai Baba ne învață că toți oamenii au un singur Dumnezeu. Oamenii nu ar trebui să se dezbine din cauza unui anumit crez. Lăsați toți oamenii să slujească un Dumnezeu Universal folosind ceremoniile lor tradiționale.

Ceea ce dezbină oamenii cu adevărat este nivelul de cultură spirituală și nu diferențele de credință. “Imaginați-vă de exemplu că, potrivit principiului egalității oamenilor, te căsătorești cu o fată de religie musulmană care mănâncă carne. Ce se va întâmpla? Conflicte și dezacorduri?”, spune Sathya Sai Baba adresându-se unor studenți de colegiu.

Sathya Sai Baba nu dorește ca oamenii să fie unul împotriva celuilalt din cauza diferențelor de nutriție: lăsați oamenii obișnuiți să mănânce carne. Însă, pentru cei care au pornit pe Calea spirituală, aspectul etic al nutriției trebuie să fie observat impecabil! [2]

Nu este posibil să ajungi la Dumnezeu fără a avea o dragoste perfectă, pentru că El Însuși este Dragoste și numai cei asemănători Lui se pot apropia. Principiul de bază al Dragostei este compasiunea pentru toate ființele, de la plante și animale, la Mesageri Divini.*

Cu privire la folosirea peștelui ca aliment, Sathya Sai Baba subliniază că aceste animale suferă de asemenea când mor.

Într-o zi, Sathya Sai Baba a trimis un grup de discipoli să trăiască în munți în izolare monahică. Scopul acestei izolări a fost practicarea meditației. Și pentru ca discipolii să nu piardă timp căutând mâncare, le-a fost dat un recipient în care puteau găsi mâncare materializată de El în fiecare zi. “Meniul” consta din orez, vegetale, fasole, sucuri și înainte de culcare fiecare a avut un pahar cu lapte.[1]

Dieta vegetariană ajută la purificarea minții și a conștiinței. Scularea în zorii zilei ca și culcarea devreme contribuie de asemenea la purificarea minții și a conștiinței. Al doilea lucru pe care neofiții ar trebui să-l facă este de a nu da atenție defectelor altor oameni.

“Fiecare persoană este (potențial) Dumnezeu. Vedeți-l pe Dumnezeu în fiecare. Iubiți-i pe toți ca fiind manifestarea lui Dumnezeu. Eu vă instruiesc folosind caracterele pozitive sau negative ale altor oameni.”

Oamenii diferă prin calitățile “ego”-ului sau “individualității” lor.

Prin urmare există suflete decăzute, degradate, cărora le place să facă rău. Ei pot face rău fără nici un motiv. Aceasta este natura lor, ei sunt ca moliile care rod și distrug totul, în aceeași măsură pot roade un covor sau o rochie scumpă.[8]

Dar până și acești oameni sunt folosiți de Dumnezeu în procesul general de Evoluție al conștiinței. Prin exemplul lor ei ne arată ce ar trebui să evităm și ca urmare, să facem diferența între bine și rău. Ei pot fi în stare de asemenea să abandoneze răul și să pornească pe calea binelui către Perfecțiune, către Unirea cu Dumnezeu. Omul trebuie să cunoască ambele variante: cum nu ar trebui să fie și cum ar trebui să fie. Fără a cunoaște răul ar fi dificil să cunoaștem binele.

Oamenii răi sunt de asemenea folosiți de Dumnezeu ca și corectare în vederea avansării adevăraților sadhakas (luptători spirituali). În acest fel, Dumnezeu reamintește sadhakas că mortea este iminentă, și întărește vigilența lor astfel ca ei să nu piardă timpul excesiv pe Drumul lor.

Moartea și Dumnezeu sunt cele mai importante pietre de hotar pentru toți oamenii, spune Sathya Sai Baba.

Oamenii răi se osândesc ei înșiși la iad și la suferință în încarnările următoare. Cu toate acestea și lor le este dată o șansă pentru salvare — îndreptarea și căința. Căința este remușcarea conștientă care ajută la eliberarea de vicii.

Cu privire la corectarea etică, Sathya Sai Baba spune următoarele[8]:

“Acei ce caută beatitudinea în Atman nu ar trebui să alerge după plăcerea obiectelor materiale.

Așa cum corpul care nu mai are suflare nu este de nici un folos și începe să putrezească și să miroasă, în mod similar viața fără Adevăr este fără folos și devine locul conflictelor și suferințelor.

Fiți convinși că nimic nu e mai presus decât Adevărul, nimic mai prețios, mai dulce și mai durabil!”

Domnul, care este Sathya, oferă darshan (o oportunitate de a-L contempla) acelora care sunt sinceri și au o inimă iubitoare.

Arătați bunătate infinită tuturor ființelor și fiți pregătiți de a vă sacrifica.

De asemenea trebuie să aveți control asupra indriyas, un caracter stabil și fără atașamente.

Feriți-vă de următoarele păcate:1) minciuna, 2) bârfa, 3) calomnia, 4) flecăreala, 5) uciderea, 6) adulterul, 7) furtul, 8) beția, 9) folosirea cărnii ca aliment, 10) obsesia sexuală, 11) furia, 12) lăcomia, 13) atașarea de lucruri lumești, 14) nerăbdarea, 15) ura, 16) egoismul, 17) mândria.

În primul rând renunțați la tendința de a fi invidioși pe succesul altora și la dorința de a face rău. Fiți fericiți dacă alții sunt fericiți! Simpatizați cu cei care sunt în situații grele și doriți-le succesul. Acestea sunt mijloace de cultivare a dragostei pentru Dumnezeu.

Răbdarea este o forță de care oamenii au nevoie!

Aceia care doresc să trăiască fericiți ar trebui să facă lucruri bune întotdeauna!

Nu trebuie niciodată să răspundeți cu injurii, trebuie să evitați asta, e spre binele vostru. Încetați toate legăturile cu oamenii care folosesc astfel de cuvinte!

Căutați compania oamenilor buni, chiar sacrificând poziția și viața voastră. Dar rugați-vă la Dumnezeu să vă binecuvânteze cu discriminarea de care aveți nevoie pentru a face distincția între oamenii răi și buni. Pentru aceasta trebuie să folosiți intelectul care vi s-a dat.

Aceia care cuceresc state și câștigă faimă în lume sunt priviți ca eroi; dar numai cei care au reușit să-și controleze indriyas sunt eroi și ar trebui aclamați ca și cuceritori ai universului.

Faptele tuturor oamenilor, bune sau rele, vor avea consecințe care le vor urma întotdeauna.

Lăcomia dă naștere la tristețe, mulțumirea e cel mai bun lucru. Nu e fericire mai mare decât mulțumirea.

Tendința de a face rău trebuie smulsă din rădăcină! Dacă o lăsați să trăiască, vă va distruge viața!

Îndurați cu curaj pierderile și suferințele! Încercați să aveți fericire și bunăstare în viitor!

Din acest moment renunțați la toate obiceiurile proaste! Nu pierdeți nici un moment și nu întârziați pentru că asta nu aduce nici un beneficiu.

Încercați să faceți tot ce vă stă în putere să satisfaceți nevoile celor amărâți care trăiesc în sărăcie. Împărțiți cu ei din mâncarea pe care o aveți și făceți-i fericiți măcar pentru o clipă. Incercați să nu faceți altora ceea ce vouă nu v-ar place să vi se facă.

Pentru greșeli și păcate făcute din neștiință, căiți-vă sincer și încercați să nu repetați greșelile și păcatele din nou. Rugați-vă la Dumnezeu să vă binecuvânteze cu putere și curaj pentru a urma Calea cea Dreaptă.

Nu lăsați nimic să se pună în calea voastră care să distrugă zelul și entuziasmul pentru Dumnezeu. Lipsa zelului va cauza slăbirea puterii omului. Nu cedați în fața lașității! Nu renunțați la starea de fericire!

Nu te îngâmfa când oamenii te laudă! Nu te mâhni când oamenii te critică!

Dacă dintre prietenii tăi, unul îl detestă pe celălalt și începe o ceartă, nu pune paie pe foc! Dimpotrivă, încearcă cu dragoste și simpatie să restabilești prietenia lor!

În loc de a căuta defectele altora, caută să depistezi defectele tale. Eradichează-le! Este mai bine să găsești un defect de-al tău decât sute de defecte în alții!

Dacă nu poți sau nu vrei să faci nici un bine, cel puțin nu face nici un rău.

Orice ar spune oamenii despre defecte de-ale tale de care știi că nu îți aparțin, nu te supăra! Dar cu privire la defectele pe care le ai, e nevoie să le corectezi înainte ca alții să le remarce!

Nu fi furios sau supărat pe persoanele care remarcă defectele tale! Nu răspunde arătând în schimb defectele lor, ci dimpotrivă, fii recunoscător!

Încercând să arăți altora care sunt defectele lor este o mare greșeală!

Este bine dacă îți cunoști defectele, este rău dacă cauți defectele altora.

Oricând ai timp liber, nu ți-l petrece vorbind despre vrute și nevrute, folosește-l pentru a medita la Dumnezeu sau pentru a ajuta pe alții.

Doar bhakta (cel care îl iubește pe Dumnezeu) îl înțelege pe Dumnezeu; numai Dumnezeu Îl înțelege pe bhakta. Ceilalți nu îi pot înțelege. Așadar nu discutați pe tema lui Dumnezeu cu cei care nu sunt bhaktas.

Dacă cineva vorbește despre un subiect pe care l-a înțeles greșit, nu luați în seamă opiniile lui greșite ci luați numai ceea ce este bun și drăguț din ceea ce spune.

Dacă dorințele voastre lumești nu sunt îndeplinite, nu blamați dragostea lui Dumnezeu, nu este nici o legătură între acest fel de dorințe și dragostea lui Dumnezeu pentru voi!

Dacă procesul de meditație nu avansează așa cum ați dori, nu vă descurajați! Când aceste senzații apar, căutați-vă imperfecțiunile!

În momentul în care, automat, vă veți conforma corespunzător cu aceste reguli zi de zi, atunci veți percepe principiul Divin foarte ușor! Așadar, păstrați aceste reguli cu fermitate.”

Sathya Sai Baba explică că toate învățăturile despre etică pot fi exprimate prin scurta povață a lui Vyasa: “Ajută* întotdeauna, nu face rău niciodată!”.

Misiunea finală a omului constă în perceperea Eului Superior care este Atman, Paramatman, Creatorul. Dar în acest scop, eul inferior care se manifestă ca egocentrism și care este creat de minte, trebuie eliminat.

În acest context mintea este o parte a conștiinței capturată de dorințe lumești.

Dorințele nu sunt gânduri. Gândurile devin dorințe când acestea se atașează de obiecte materiale.

Dorințele îndreptate către obiecte lumești cauzează plăcere și suferință. Însă, dacă o dorință este îndreptată înspre Dumnezeu, aceasta oferă fericire![3]

Abilitatea de a gândi corect trebuie să fie dezvoltată prin intermediul acțiunilor lumești. Ulterior, poate fi transformată în rolul de buddhi. În acest scop, “tentaculele” conștiinței (indriyas) ar trebui să fie reorientate dinspre obiectele din lumea materială, chiar cele mai bune, către Conștiința Divină. Gândirea unor oameni evoluați în toate sferele, avansează către un nivel fundamental diferit, pentru că, în acest stadiu, pas cu pas, ei învață să vadă problemele lumești așa cum Dumnezeu Le vede. Egocentrismul acestora este substituit gradual cu centrismul în Dumnezeu.

Cum se pot elimina stările vicioase ale gândirii care împiedică avansarea? Foarte simplu: nu încercați să le “innăbușiți”, ci gândiți-vă doar la Dumnezeu! Mintea este de așa natură încât trebuie să aibă tot timpul o preocupare, faceți-o să fie preocupată cu Dumnezeu! Și atunci când e preocupată cu Dumnezeu, se va opri. [3]

Dacă nu puteți face asta, atunci ocupați-vă mintea cu repetarea numelui lui Dumnezeu, sau dați-i altă activitate folositoare.

Mintea necontrolată este ca un șarpe care are două tendințe: nu merge drept și capturează toate lucrurile pe care le vede. Dar mintea trebuie să fie forțată să meargă drept către Dumnezeu, să fie întoarsă direct către El.

Atunci când gândirea unei persoane care progresează nu trece prin intermediul minții ci prin buddhi, atunci buddhi se cufundă în Dumnezeu pentru a deveni El însuși.

De aceea este foarte important să ne obișnuim să avem fața (conștiința) întoarsă către Dumnezeu. [3]

Sunt două lucruri principale de care trebuie mereu să ne amintim: moartea care se apropie și Dumnezeu. De asemenea sunt două lucruri care trebuie să fie uitate: răul făcut vouă de către alții și binele pe care voi l-ați făcut altora.

“Bineînțeles, este esențial să ne amintim despre moarte pentru că asta ne ajută să facem lucruri bune și ne împiedică să facem lucruri rele.”[7]

“Timpul este cel mai prețios dar în lumea aceasta. Nu pierdeți timpul spunând vorbe aspre sau făcând lucruri rele!… Timpul nu trebuie pierdut! Nu va aștepta pe nimeni… Este imposibil să reîntorci un moment care a fost pierdut, este pierdut definitiv… Nimeni nu știe când va veni moartea. Timpul poate pune sfârșit vieții voastre în orice moment…”

“În acțiunile voastre trebuie să demonstrați o atitudine eroică și nu a unor oameni slabi și fără voință! ”

“Amintirea morții conduce către “rezoluție unidirecțională ”!”[7]

“În fața morții, poziția, orgoliul și puterea dispar. Realizând asta, încercați zi și noapte, cu puritatea corpului, minții și spiritului, să vă realizați Eul Superior, ajutând toate ființele! ”

“Corpul trebuie întreținut ca fiind un instrument folosit în acest scop. Dar amintiți-vă, voi nu sunteți aceste corpuri iar corpurile nu sunteți voi.”

“Acest corp nu este decât un instrument, o unealtă dată de către Dumnezeu. Folosiți-l după voia Lui!” [7]

Trebuie să avem grijă de corp căci este un instrument pentru evoluția noastră către realizarea lui Dumnezeu. Trebuie să fie spălat, hrănit, vindecat dacă se îmbolnăvește; pentru asta nu există contraindicații în utilizarea medicamentelor și altor mijloace medicale. [4-7]

Însă alimentația nu trebuie să fie o cale de a căuta plăcerea! Mâncarea este ca un carburant pentru o mașină. Este un element esențial în servirea lui Dumnezeu. [7]

Amintirea apropierii morții ar trebui să ne facă să ne grăbim și nu să ne facă să simțim tristețe și disperare.

Dimpotrivă, ajutorarea altora, discuțiile constructive cu prieteni spirituali, progresul pe Calea perfecționării, ar trebui să ne încarce cu bucurie, fericire.

“A fi fericit este esențial pentru a-L realiza pe Dumnezeu. Este una dintre marile ieșiri către Dumnezeu. Dacă omul este nefericit, aceasta nu este doar o imperfecțiune. Este una dintre cele mai mari imperfecțiuni! Aceasta este un obstacol în calea realizării de sine! ”

“În cele mai multe cazuri omul e nefericit datorită aspirațiilor sale lumești, atașamentelor și plăcerilor, ei sunt interesați prea mult în ceea ce este lumesc.”

“Pentru a ajuta la eliminarea acestei imperfecţiuni, este necesar să arătăm cât de gravă este această imperfecţiune. Trebuie să ajungem la concluzia că dorinţele lumeşti sunt fără de sfârşit ca şi valurile mării!” [3]

În multe cazuri, motivul pentru suferinţa oamenilor este faptul că doar prin suferinţă Dumnezeu poate să-i convingă de necesitatea întoarcerii în ei înşişi, în adâncimea structurii multidimensionale a organismului, de necesitatea introspecţiei. Fără aceasta, oamenii nu pot scăpa niciodată de suferinţe! Dumnezeu este înlăuntru, în adâncime! El vindecă de acolo!* [3]

“Numai atunci când eşti departe de Adevăr suferi şi simţi durere.”

“Când eşti departe de bazar poţi auzi doar un zgomot indistinct. Dar când te apropii şi păşeşti înăuntru, poţi distinge cu claritate conversaţii separate.”

“În acelaşi fel, până când realitatea Supremă nu e cunoscută, voi sunteţi copleşiţi şi uluiţi de vacarmul lumii, dar odată ce intraţi adânc în tărâmul spiritual, totul devine clar şi înlăuntrul vostru se va trezi cunoaşterea realităţii. Până atunci veţi fi prinşi în zgomotul fără rost al certurilor, disputelor şi exhibiţiilor flamboiante.”

“Aceia care caută Eternul pe calea bhakti (dragoste şi devoţiune pentru Dumnezeu) trebuie să lupte să dobândească următoarele caracteristici: trebuie să stea departe de agitaţie, cruzimi şi de falsitatea acestei lumi şi să practice adevărul, dreptatea, dragostea şi pacea. Aceasta este cu adevărat Calea unui bhakti! ”

“Aceia care caută Uniunea cu Dumnezeu, aceia care caută bunăstarea lumii trebuie să renunţe la laudă şi critică, apreciere şi dispreţuire, prosperitate şi mizerie. Nimeni, nici măcar Dumnezeu sau un Avatar nu pot scăpa de critică şi blamare. Dar Ei nu cedează la ameninţări.” [10]

“Omul trebuie să se roage pentru noi şi noi ocazii de ajutorare a altora şi să exulte când aceasta se întâmplă. Această atitudine provoacă multă bucurie. A trăi o viaţă care este plină de bucurii este întradevăr o fericire!… Dacă viaţa este trăită corespunzător, aceasta devine un serviciu permanent pentru Dumnezeu. Sentimentele de “eu” şi “voi” vor dispărea repede, toate urmele ego-ului vor fi distruse.” [7]

“Mulţi aspiranţi şi sihaştri, mulţi sadhaka şi sanyasi şi-au pierdut toate realizările obţinute după ani de luptă şi sacrificii din cauza ataşamentului de sinele propriu.” [7]

“Oricât de frumoase ar fi vorbele, oricare ar fi nivelul de erudiţie, totul este inutil. Pentru a aduce învăţăturile… în viaţa actuală, este necesar să extirpăm sentimentul de “eu ştiu”, este nevoie de a sesiza Esenţa pură şi a o contempla. Numai în acest caz se va obţine fericirea…”

“Cu toate acestea, dacă perceperea “eu”-lui dă naştere la mândrie … căderea este inevitabilă! …”[7]

Serviciul în slujba altora în conformitate cu principiile din Karma Yoga nu numai că ajută la dezvoltarea oamenilor în toate aspectele şi le face karma mai bună dar conduce la unire graduală a sinelui individual cu Sinele Divin, dacă este făcut cu o atitudine corectă, adică dacă omul se consideră un servitor al lui Dumnezeu.

“Într-o familie, fiecare persoană îşi îndeplineşte propria sarcină. Seara, când treburile sunt terminate, nimeni nu spune: «Tată, am făcut lucrul acesta, trebuie să mă plăteşti». Aceasta este o familie, ca atare nimeni nu cere plată pentru munca făcută, ei doar o fac pur şi simplu.

Dar dacă cineva din afară lucrează în casa voastră, atunci se stabileşte preţul şi i se plăteşte. Când plăteşti pe cineva, arată faptul că nu face parte din familie.

Când cineva este “de-al tău” nu este nevoie de plată. El lucrează de bună voie, fără să aştepte nici o plată pentru lucrul făcut.

Acelaşi lucru se întâmplă cu Dumnezeu. Când ştii că Dumnezeu îţi este cea mai apropiată şi dragă Fiinţă şi că amândoi formaţi o familie, nu ceri plată. Cel care este total devotat lui Dumnezeu este al Meu şi nu ar trebui să aştepte nici o recompensă.

Dar când cineva spune: «Am dedicat mult timp pentru sadhana (practică spirituală)!» şi stabileşte relaţii cu Dumnezeu, spunând în acelaşi timp: «În sadhana am făcut asta şi am nevoie de ceva în schimb.» este cu totul altceva.

Un copil care este prea mic, nu spune mamei: am nevoie de lapte, scutecul trebuie schimbat şi altele. Mama ştie ce are nevoie copilul fără ca el să-i ceară asta. Când te-ai dedicat în totalitate lui Dumnezeu şi ai devenit copilul Lui, nu este nevoie să ceri ceva ce tu vrei. El îţi va da chiar mai mult decât ai cere!

Din dragoste pentru El, faceţi ca El să vă fie cel mai drag!

Fă sadhana şi te vei apropia de Dumnezeu! Când se va întâmpla, nu va fi necesar să-i spui ceea ce vrei, pentru că vei deveni pentru El ca şi copilaşul Său. El va veni şi-ţi va da mai mult decât ai cere.

Aşa cum un ventilator este un instrument, tu eşti un instrument pentru Dumnezeu. Poate ventilatorul porni singur? Sau este curentul electric care îl pune în mişcare? [3]

A te lăsa în mâinile lui Dumnezeu înseamnă a-i dedica orice gând şi faptă şi a nu aştepta (pentru tine) nimic în schimb. Acţionează fără să aştepţi rezultatele, ci pentru că este datoria ta. Acţiunea este dedicată lui Dumnezeu şi rezultatul Îi aparţine.

Acţiunile făcute în acest fel, fără vreun interes pentru rezultate nu au consecinţe karmice negative. Pentru că în timpul acestor acţiuni egoul nu este hrănit şi stimulat, va dispărea curând.” [3]

Sathya Sai Baba, aşa cum am observat deja, este împotriva relaţiilor sexuale întâmplătoare şi a sexualităţii exacerbate. Dar El este de acord cu căsătoria, viaţa de familie, şi tot ce e legat de educaţia copiilor. Căsătoria şi Karma Yoga ne învaţă să avem grijă faţă de alţii. În acest fel, abilitatea de a îngriji se dezvoltă, aceasta fiind un atribut al dragostei. Astfel, sfera dragostei se extinde din ce în ce mai mult. Căsătoria ajută la “dizolvarea” eului inferior, neevoluat, pentru că viaţa de familie ajută la transformarea din “eu” în “noi”.

Progresul ulterior în acest domeniu este asigurat de tehnici meditative care vor elimina toate straturile rămase ce acoperă Eul Superior.

Însă Sathya Sai Baba ne avertizează că nu trebuie să avem încredere în tot felul de “guru” numai pe considerentul că ei s-au autoproclamat “guru”. El spune că un guru adevărat este acela care îl cunoaşte pe Dumnezeu şi poate să conducă oamenii spre El. Dar aceşti oameni sunt foarte rari. Oricum, cel mai bine este ca Dumnezeu să fie guru tău.

Sathya Sai Baba spune clar că meditaţia nu este pentru toată lumea. Oamenii diferă între ei prin

vârsta sufletelor, în primul rând. Pentru suflete tinere şi imature meditaţia poate fi nocivă. Nu toată lumea poate să înţeleagă ce este meditaţia. De exemplu, închipuiri, ca un vis, cum ar fi zburând către alte planete, sunt o practică greşită şi periculoasă [3].

Esenţa adevărată a fiecărui om este Oceanul de Conştiinţă al Creatorului. Datoria noastră este să evoluăm până la nivelul de realizare practică (nu numai la nivelul minţii) a acestui adevăr, cu ajutorul sadhana (calea practicii spirituale).

Pe această cale omul trebuie să se transforme dintr-un jiva (suflet individual ataşat de corp şi obiecte materiale), într-un chit (o conştiinţa pură, perfecţionată şi rafinată, la acelaşi nivel cu al Creatorului, identică cu Atman, cu Eul Superior al omului).

Un suflet care avansează pe această Cale capătă la un moment dat abilitatea de a vedea în eoni subtili, în timp ce îi explorează din ce mai mult. Conştiinţa care a pătruns în eoni superiori, învaţă să-L vadă pe Dumnezeu ca Lumină — Foc Viu şi să interacţioneze cu El.

Începând de la un anumit stadiu al Budhi Yoga, adepţii pot experimenta lumea materială ca “suprapusă” pe Lumina Conştiinţei Divine. Apoi este uşor să “cazi”, să te dizolvi, să devii El [8].

Dar un astfel de nivel de meditaţie este accesibil numai câtorva discipoli ai lui Dumnezeu.

Pentru începători, Sathya Sai Baba recomandă următoarele serii de practici meditative care, cu siguranţă nu vor face rău nimănui [2 şi altele]:

Aprindeţi o lumânare. Păstraţi în minte imaginea ei. Transferaţi apoi imaginea ei la anahata (acest lucru poate fi făcut în timp ce staţi cu spatele la lumânare), umpleţi chakra anahata cu lumină, imaginaţi-vă lumina ca o floare, care începe să se desfacă. Apoi imaginaţi-vă că lumina umple braţele, capul şi alte părţi ale corpului. Apoi umpleţi cu această lumină corpurile celor dragi, apoi corpurile tuturor oamenilor, animalelor, plantelor…, lumea întreagă este umplută cu această lumină, eu însumi sunt scufundat în ea şi dispar, mă contopesc cu lumina, lumina creată de mine s-a contopit cu Lumina Conştiinţei lui Dumnezeu…

Stăpânirea fiecărui element din această meditaţie poate lua foarte mult timp. Dar este o Cale Dreaptă către cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Unirii cu El.

Dacă includeţi în meditaţie imaginea luminoasă a lui Sathya Sai Baba sau a altui Învăţător Divin, meditaţia va fi mult mai efectivă.

Bhakti Yoga, care este realizarea de sine prin dragostea către Dumnezeu, este cea mai înaltă formă de Yoga, Calea Dreaptă cea mai Înaltă.

Adevărata chintesenţă a fiecărui om este Dumnezeu. Într-adevăr Dumnezeu sălăşluieşte înlăuntrul organismului multidimensional al omului, în adâncurile sale, în cei mai subtili eoni. Este necesar doar să învăţăm să ajungem acolo cu ajutorul concentrării conştiinţei şi apoi să ne stabilim acolo. Aceasta va fi totala realizare de Sine, realizarea lui Dumnezeu în sine, totala si finala Eliberare din lumea iluziei.

Omul ajunge la realizarea lui Dumnezeu prin dragoste, fiind îndrăgostit de Dumnezeu. Această dragoste permite cufundarea în Flacăra Sa, în Îmbrăţişarea Dragostei Sale, în contopirea cu Cel Preaiubit.

Aceasta este singura cale de a obţine cele mai înalte realizări spirituale, nu există alte căi. Acest lucru a fost propovăduit de către Dumnezeu de-a lungul istoriei omenirii şi este propovăduit şi în prezent. Acesta este fundamentul tuturor sistemelor religioase serioase.

Dar oamenii uită despre asta şi Dumnezeu trebuie să le reamintească.

Una din problemele oamenilor este că ei nu ascultă la Dumnezeu, ci ascultă la diferiţi falşi pastori, falşi guru, conducători ai multor secte. Unii dintre ei pretind că sunt un obiect de cult, în locul lui Dumnezeu. Alţii vorbesc despre Dumnezeu, dar falsifică Învăţăturile, înţelegând totul pe dos.

Un exemplu este o binecunoscută şi înalt promovată sectă de “yoga”; conducătorul ei spunea discipolilor că fiecare dintre ei este Dumnezeu, o parte din Dumnezeul Universal. Ei au “extins conştiinţa” şi, ca o practică constantă, puneau întrebarea: “Cine sunt eu?” Răspunsul era “Eul Superior!”, “Dumnezeu!”.

Nici conducătorul sectei, nici membrii săi nu Îl cunoşteau nici pe Dumnezeu, nici măcar direcţia în care El trebuia căutat. Ei nu au înţeles căinţa, necesitatea rafinării conştiinţei, sau dragostea pentru Dumnezeu: la ce bun, Dumnezeu sunt eu!

Şi dacă eu însumi sunt Dumnezeu, atunci dorinţele şi acţiunile mele sunt perfecte, divine! Ele sunt o manifestare a Voinţei universale Divine!

Această mare sectă a iniţiat numeroase persoane care s-au considerat ele însele “Dumnezei”, oameni nerafinaţi care aveau pasiuni necontrolate, care au devenit “legitime”, “Divine” pentru ei.

Sathya Sai Baba, răspunzând despre asta într-o conversaţie, a dezaprobat activitatea acestei secte şi a spus că “guru” lor a progresat spiritual mai târziu, doar după ce a stopat această activitate [3].

Tehnicile de expansiune ale conştiinţei, de cristalizare a sa, sunt metode periculoase dacă sunt predate oamenilor cu conştiinţa nepurificată sau cu un intelect nedezvoltat şi etică depravată (cu accente de violenţă, egotism), atunci se ajunge la diabolizarea acestora în sensul propriu al cuvântului. Ei se transformă în diavoli, sunt condamnaţi la multă suferinţă. De asemenea ei aduc pe Pământ voinţa din planurile diavoliceşti, manifestând-o prin intermediul trupurilor lor.

De aceea Sathya Sai Baba recomandă cu tărie să nu avem încredere în aceşti “guru” ci să devenim discipolii lui Dumnezeu. Lăsaţi-L pe Dumnezeu să fie guru vostru! Nimeni nu se va putea pune între tine şi Dumnezeu! Ai încredere în Dumnezeu şi El te va ajuta!

Dragostea pentru Dumnezeu este Calea Dreaptă.

<<< >>>
 
Main pageBooksArticlesSpiritual filmsPhotogalleryScreensaversOur sitesLinksContact