Bhagavad Gita/Conversația 18. Eliberarea prin renunțare
Conversația 18.
Eliberarea prin renunțare
Arjuna a spus:
18:1. O, Stăpâne, aș vrea să știu despre natura vieții în renunțare și despre renunțare.
Krishna, Domnul, a răspuns:
18:2. Prin viața în renunțare înțelepții înțeleg abandonarea faptelor care își au rădăcinile în dorințe personale. Renunțarea înseamnă abandonarea faptelor făcute doar cu scopul unui câștig personal.
18:3. “Faptele trebuie să fie abandonate, sunt păcate!”, spun unii gânditori credincioși. Alții spun: “Faptele de sacrificiu, milostenia și ispășirea nu trebuie să fie abandonate!”
18:4. Află acum părerea Mea despre renunțare, o, bharata! Renunțarea, o, tigru între oameni, este de trei feluri!
18:5. Faptele de sacrificiu, milostenia și ispășirea nu trebuie abandonate, ele trebuie să fie săvârșite. Ele purifică pe cei drepți.
18:6. Totuși, aceste lucrări trebuie să fie făcute fără nici un atașament pentru fapta în sine, fără nici un gând de răsplată, o, Partha!
18:7. Într-adevăr, la datoria ce-i predestinată, nu trebuie să se renunțe! O astfel de renunțare provine din amăgire și este considerată tamasică!
18:8. Acela care se ferește de lucru de teama suferinței fizice, zicând că “e dureros!”, săvârșește renunțarea de tip rajasic și nu va ajunge să aibă parte de răsplata renunțării.
18:9. Acela care săvârșește o faptă cu convingerea că “ea trebuie făcută”, renunțând în același timp la atașamentul de fapta [în sine] sau la vreun profit personal, o, Arjuna, acela practică renunțarea de natură sattvică.
18:10. Acela care este detașat, fiind în armonie și în puritate, integru, fără îndoieli, nu are aversiune pentru o ocupație neplăcută și nu este atașat de faptele ce produc plăcere.
18:11. Nici un om întrupat nu poate renunța cu totul la fapte, fără îndoială. Numai acela care renunță la răsplata faptelor sale, renunță cu adevărat.
18:12. Fructul faptelor celui ce nu s-a detașat poate fi bun, rău sau [undeva] între bine și rău. Însă pentru un sannyasi nu există fructe!
18:13. O, tu, cel cu braț puternic, află de la Mine cele cinci cauze care contribuie la săvârșirea oricărei fapte, așa cum e descris în sankhya:
18:14. circumstanțele, persoana însăși, alte ființe, diferite câmpuri de energie și Voia Divină — cinci în total.
18:15. Acestea cinci sunt cauzele oricărei fapte pe care o săvârșește omul, fie cu trupul, cu vorba sau cu gândul, fie că fapta e bună ori rea.
18:16. În consecință, nătărăul care se vede ca fiind singura cauză în săvârșirea unei fapte, se înșeală.
18:17. Dar cine a abandonat acest egotism, cine este liber ca și conștiință, chiar și atunci când luptă în această lume, — el nu ucide și nu este legat [de rezultatele faptelor]!
18:18. Procesul cunoașterii, obiectul cunoașterii și cunoscătorul — acestea sunt cele trei cauze care dau imboldul pentru săvârșirea faptei. Imboldul, strădania și săvârșitorul sunt cele trei elemente ale faptei.
18:19. Cunoașterea, fapta și săvârșitorul, sunt, de asemenea, de trei feluri, corespunzător cu cele trei gune. Ascultă ce Eu îți spun despre acestea!
18:20. Cunoașterea faptului că există O Ființă Veșnică în toate ființele, neîmpărțită în ceea ce este împărțit, este de natură sattvică.
18:21. Cunoașterea care consideră că nenumăratele felurite ființe sunt separate, își are originea în rajas.
18:22. Cunoașterea care se bazează pe tendința de “agățare” de un concept fragmentat ca și cum ar fi adevărul complet, cunoașterea nechibzuită, mărginită, fără a sesiza complexitatea realității — această cunoaștere este tamasică!
18:23. Fapta care este săvârșită cu calmitate, fără dorința de recompensă și fără nici un atașament pentru aceasta, este sattvică.
18:24. Fapta făcută sub patima dorinței de îndeplinire, cu admirație de sine, sau cu mare efort, este rajasică.
18:25. O faptă săvârșită orbește, fără a lua în considerare posibilele consecințe negative, făcută de dragul distrugerii, vătămării sau brutalizării, este considerată tamasică.
18:26. Făptuitorul care nu este atașat de fapta săvârșită, având încredere și determinare, fiind neclintit atât în izbândă cât și în eșec, este denumit sattvic.
18:27. Făptuitorul care are dorința răsplății lucrărilor făcute, invidios, cu admirație de sine, necinstit, afectat de emoțiile de bucurie și tristețe, este considerat rajasic.
18:28. Cel de natură tamasică este cel arogant, aspru, furios, încăpățânat, viclean, neglijent, înșelător, plictisitor, lent, posomorât, laș.
18:29. Potrivit celor trei gune, tot așa, diferențele între nivelurile de dezvoltare ale conștiinței și ale determinării [în a evolua] sunt de trei feluri. Ascultă la ce-ți spun despre asta, o, Dhananjaya!
18:30. Acela care discerne: ceea ce merită atenție și ce nu, ce ar trebui făcut și ce nu, când trebuie să se păzească și când nu, ce este robia și ce este libertatea — acela care poate face diferența între acestea are o conștiință dezvoltată și trăiește în sattva.
18:31. Acela care nu face deosebirea între Calea cea dreaptă și cea greșită, între ce ar trebui să fie făcut și ce nu — acela are o conștiință nedezvoltată și trăiește în rajas.
18:32. Cel ce trăiește în ignoranță, cel ce confundă calea greșită cu cea dreaptă și merge în direcție greșită — acela are o conștiință tamasică, o, Partha!
18:33. O constantă perseverență care permite controlul asupra minții, asupra energiei și asupra indriilor, prin practica Yoga — acestă perseverență este de natură sattvică.
18:34. Însă atunci când voința este îndreptată spre Calea adevărată, dar totodată și spre pasiunea sexuală și spre răsplata muncii, o, Arjuna, atunci, această perseverență este datorată atașamentului și egoismului și este rajasică.
18:35. O perseverență care nu ajută la eliberarea celui nechibzuit de lenevie, teamă, nefericire, deznădejde, este socotită tamasică, o, Partha!
18:36. Acum, o, tu, cel mai bun dintre bharați, află despre cele trei feluri de bucurie, despre ceea ce aduce fericirea și alungă suferința.
18:37. Bucuria care la început este ca veninul și apoi se transformă în nectar, este considerată sattvică și izvorăște din sublima cunoaștere a lui Atman de către conștiință.
18:38. Bucuria care izvorăște din contactul indriilor cu obiectele lumești, care este la început ca nectarul și apoi ajunge ca veninul, este numită rajasică.
18:39. Bucuria care este amăgitoare de la început până la sfârșit, pornind de la respingerea lui Atman, pe fondul nepăsării și a trândăviei — această bucurie este de natură tamasică.
18:40. Nu există ființă, aici pe Pământ sau printre “zei”, care să fie eliberată de cele trei gune născute în lumea materială [prakriti]!
18:41. O, cuceritor al dușmanilor, îndatoririle brahmanilor [preoți], ale kshatriyas [luptători și cei din administrație], vaishyas [negustori și fermieri] și shudras [servitori] sunt distribuite în concordanță cu însușirile lor, în acord cu gunele.
18:42. Puritatea, controlul de sine, austeritatea, onestitatea, iertarea a toate, simplitatea, înțelepciunea, folosirea cunoștințelor proprii (în slujba celorlalți), cunoașterea despre Divin — acestea reprezintă îndatoririle unui brahman și izvorăsc din firea lui.
18:43. Vitejia, măreția, dârzenia, agilitatea, abilitatea de a lupta până la capăt, mărinimia, talentul de conducător — acestea sunt calitățile înnăscute ale unui kshatriya.
18:44. Îndatoririle unui vaishya, născute din firea lui, sunt: lucrul pământului, creșterea vitelor și negoțul.
18:45. La Desăvârșire se ajunge prin îndeplinirea datoriei cu sârguință. Acum, află cum se poate ajunge la Desăvârșire, îndeplinind datoria cu sârguință.
18:46. Omul care își face datoria și o închină Celui prin a Cărui Voință toate ființele există și Care se află în toate, atinge Desăvârșirea!
18:47. Este mai bine să faci datoria ta personală, chiar dacă este neînsemnată, decât datoria altora, chiar dacă este grandioasă! Prin împlinirea datoriilor care sunt [predestinate] în funcție de firea fiecăruia, nu se comit păcate.
18:48. Soarta ce-i predestinată, nu trebuie să fie abandonată, chiar de conține neplăceri! Cu siguranță, toate lucrările sunt însoțite de greșeli, așa cum focul e-nvăluit în fum, o, Kaunteya!
18:49. Cel a cărui conștiință este liberă și prezentă peste tot, care a cunoscut pe Atman și nu are dorințe lumești — acela atinge, pe Calea renunțării, Cea Mai Înaltă Desăvârșire și eliberarea de lanțurile destinului!
18:50. Ascultă acum, pe scurt, o, Kaunteya, cum poate ajunge cel ce a atins Desăvârșirea, la Brahman, cea mai înaltă stare de înțelepciune.
18:51. Cine are o conștiință complet purificată, controlându-se cu perseverență, detașat de ce-i înafară, după ce s-a lepădat de patimă și dușmănie,
18:52. trăind retras, cumpătat, stăpânindu-și vorba, trupul și mintea, fiind mereu în meditație, fără împătimire,
18:53. lipsit de egoism, violență, aroganță, pasiune sexuală, furie, lăcomie, fiind liniștit și dezinteresat — acela este vrednic să devină Brahman.
18:54. Cine a atins Veșnicia în Unire cu Brahman, are cea mai înaltă Iubire pentru Mine!
18:55. Prin dragoste se poate cunoaște Esența Mea: cine sunt și ce sunt Eu cu adevărat. Cel ce astfel Mi-a cunoscut Esența în profunzime, se unește cu Ființa Mea.
18:56. Deși implicat în săvârșirea de lucrări (predestinate), dar închinându-se la Mine, acela ce Îmi este devotat, prin harul Meu, va putea atinge Tărâmul Etern al Nemuririi.
18:57. Renunțând la egoism în gând și faptă, unindu-ți conștiința cu Mine, avându-Mă drept refugiu — gândește-te la Mine neîncetat!
18:58. Căci, toate obstacolele le vei birui cu ajutorul Meu, de tu Mă vei avea în gândurile tale! Dar dacă, din îngâmfare, vei decide să nu trăiești așa, vei pierde totul!
18:59. Dacă, din egoism, vei spune “Nu vreau să lupt!”, această hotărâre zadarnică va fi, căci prakriti, să lupți te va sili!
18:60. O, Kaunteya! Constrâns fiind de karma ta, ce e născută din propria ta fire, vei face, împotriva vrerii tale ceea ce tu, în amăgire, nu vrei să faci!
18:61. O, Arjuna, Ishvara locuiește în inimile tuturor ființelor iar prin a Sa maya și a ei putere, El face toate ființele să se rotească ca și [lutul] pe roata olarului.
18:62. Caută-ți refugiul în El, cu toată ființa ta! Prin a Lui Grație, vei ajunge la Liniștea Supremă, la Tărâmul Nemuririi!
18:63. Astfel, ți-am dezvăluit înțelepciunea, care e mai tainică decât însăși taina! Cugetă adânc la ea și fă apoi cum îți e vrerea!
18:64. Ascultă acuma iar la Mine cea Mai Înaltă și adâncă vorbă: primești acest dar de la Mine, căci Eu pe tine te iubesc!
18:65. Gândește-te mereu la Mine, iubește-Mă, jertfește-te de dragul Meu, caută-ți refugiul doar în Mine — așa tu vei veni la Mine. Tu Îmi ești drag și am încredere în tine.
18:66. Abandonează toate celelalte căi, lasă-te în voia Mea ca să ajungi la Mântuire. Nu te îngrijora; de toate lanțurile Eu te voi elibera!
18:67. Despre asta niciodată nu trebuie vorbit celor ce nu-s dispuși la ascetism și nu sunt înzestrați cu dragoste. Nu spune nici celor ce nu vor să audă or celor ce Mă defăimează!
18:68. Dar cel ce destăinuie acest Suprem Adevăr celor ce Mă iubesc, pe Mine Mă cinstește, cu mare dragoste. Acesta va veni la Mine, fără îndoială!
18:69. Nimeni, printre oameni, nu va fi de mai mare ajutor decât acesta și nimeni pe acest Pământ nu va fi mai drag Mie!
18:70. Cel ce va studia aceasta sfântă conversație între noi va învăța să Mă cinstească prin sacrificiul înțelepciunii! Așa gândesc Eu.
18:71. Tot așa și cel ce, numai de va asculta cu pioșenie această conversație a noastră și are în el credință, se va dezbăra de rău și va ajunge în lumile pure ale celor drepți!
18:72. Ai ascultat toate acestea cu mare luare aminte? O, Partha, a dispărut amăgirea ta, ce, din neștiință, te învăluise?
Arjuna a răspuns:
18:73. Amăgirea mea s-a spulberat! Am câștigat această cunoaștere prin Harul Tău. Sunt hotărât și îndoielile m-au părăsit, voi face ceea ce mi-ai spus!
Sanjaya a spus:
18:74. Am auzit, înfiorat, această minunată convorbire între Vasudeva și Partha, cel cu suflet nobil.
18:75. Grație lui Vyasa, am auzit această taină și despre cea mai înaltă yoga chiar de la Ishvara Însuși, Domnul meditației [yoga], cuvântând chiar în fața ochilor mei!
18:76. O, Raja! Tresalt într-una ori de câte ori îmi amintesc această sfântă conversație.
18:77. Mereu mă bucur când îmi amintesc de minunata Formă a lui Krishna!
18:78. Oriunde este Krishna, Domn al meditației, oriunde este luptătorul Partha, acolo sigur este bunăstare, biruință și fericire! Aceasta e credința mea.
Astfel, în Upanișadele binecuvântatei Bhagavad Gita — Știința Eternului, Scriptura despre yoga — are loc a optsprezecea conversație între Sri Krishna și Arjuna, intitulată:
Eliberarea prin renunțare.
Asfel, se încheie Bhagavad Gita.
Carte în pdf
